„Cât timp trebuie să țin dosarele foștilor angajați?“ este o întrebare la care mulți angajatori răspund din reflex: „le păstrăm pe toate, pentru orice eventualitate“. Este exact răspunsul greșit — pentru că GDPR interzice păstrarea nelimitată, iar legislația arhivelor impune termene diferite pe tip de document. Iată harta.
Două logici diferite care se suprapun
Termenele de păstrare vin din două direcții, cu scopuri opuse:
- Legislația arhivelor și cea fiscală spun cât timp trebuie să păstrezi un document (ca dovadă, pentru control, pentru recalcularea pensiei).
- GDPR spune că nu poți păstra date personale mai mult decât e necesar pentru scopul pentru care le-ai colectat.
Regula practică: păstrezi exact cât impune legea specială, apoi ștergi/distrugi. Termenul legal de arhivare este chiar temeiul care justifică păstrarea în fața GDPR — dar după expirarea lui, păstrarea devine greu de apărat.
Cadrul legal de referință
- Legea 16/1996 privind Arhivele Naționale — stabilește, prin anexele sale, termenele de păstrare pe categorii de documente.
- Ordinul MFP 2634/2015 — documentele financiar-contabile.
- Legea contabilității, modificată prin Legea 36/2023 — a scurtat termenul general pentru registrele contabile și documentele justificative.
- HG 500/2011 — dosarul de personal și documentele obligatorii ale angajatorului.
Dosarul de personal și contractele: termen lung
Documentele care atestă raportul de muncă și vechimea — dosarul de personal, contractele individuale de muncă, actele adiționale — au termene de păstrare foarte lungi, de ordinul zecilor de ani (anexele Legii 16/1996 prevăd un termen de 75 de ani pentru această categorie).
Motivul e practic: peste 20 sau 30 de ani, un fost salariat îți poate cere o adeverință de vechime pentru dosarul de pensie. Dacă documentele nu mai există, reconstituirea e dificilă, iar persoana pierde stagiu.
Important: termenul scurtat de 5 ani introdus pentru documentele contabile nu se aplică dosarelor personale. Confuzia dintre cele două categorii este cea mai riscantă greșeală din acest domeniu.
Statele de plată: atenție la schimbarea de regulă
Aici a apărut modificarea care a creat cea mai multă confuzie.
- Tradițional, statele de plată se păstrau 50 de ani, tocmai pentru că servesc la stabilirea și recalcularea pensiilor.
- Prin Legea 36/2023, articolul 25 din Legea contabilității a fost modificat: registrele contabile și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor se păstrează 5 ani, calculați de la 1 iulie a anului următor exercițiului financiar — inclusiv statele de salarii.
Specialiștii avertizează însă că noul termen trebuie tratat cu prudență:
- nu înseamnă că statele mai vechi, aflate deja în arhivă, pot fi distruse imediat;
- rămâne funcția lor de dovadă pentru stagiul de cotizare și veniturile folosite la pensie;
- distrugerea prematură te lasă fără posibilitatea de a emite adeverințe corecte de venit.
Recomandarea rezonabilă: nu distruge statele de plată pe baza noului termen fără o analiză cu contabilul și, ideal, cu un specialist în arhivare. Riscul de a nu putea emite o adeverință de venit este, practic, mai mare decât costul păstrării.
Alte categorii uzuale
- Documente financiar-contabile (facturi, registre) — termenul general din legislația contabilă, cu excepțiile prevăzute.
- Documente de securitate și sănătate în muncă — termene proprii, uneori lungi, în funcție de expunerea la factori de risc.
- Candidaturi și CV-uri ale persoanelor neangajate — nu au termen legal de arhivare; se păstrează doar pe durata procesului de recrutare sau cât timp există consimțământ pentru un viitor proces. Aici GDPR este singura regulă aplicabilă.
Arhivarea electronică
Poți arhiva electronic, cu condiția ca documentele să rămână integre, lizibile și accesibile pe toată durata termenului de păstrare. Nu e suficient „un folder cu PDF-uri pe un server“: contează trasabilitatea, protecția împotriva modificării și posibilitatea de a le regăsi și pune la dispoziție la cerere.
Pentru documentele semnate electronic, tipul semnăturii contează — o semnătură avansată sau calificată, cu marcă temporală, rezistă mult mai bine la o contestație decât un simplu scan.
Ce cere GDPR în plus
- Politica de retenție — un document intern care spune, pe categorii, cât păstrezi și de ce.
- Ștergere/distrugere efectivă la expirarea termenului, prin procedură documentată.
- Acces pe roluri — nu toată lumea din firmă trebuie să vadă dosarele de personal.
- Criptarea datelor sensibile (CNP, date de sănătate, certificate de handicap).
Întrebări frecvente
Cât timp se păstrează statele de plată?
Tradițional 50 de ani, ca dovadă pentru pensii. Legea 36/2023 a introdus un termen de 5 ani pentru documentele contabile, inclusiv statele de salarii — dar aplicarea lui trebuie tratată cu prudență, pentru că statele rămân sursa adeverințelor de venit. Verifică situația concretă cu contabilul.
Câți ani trebuie arhivat un dosar de personal?
Un termen foarte lung, de ordinul zecilor de ani (anexele Legii 16/1996 prevăd 75 de ani pentru documentele care atestă raportul de muncă). Regula de 5 ani pentru contabilitate nu se aplică aici.
Ce documente de HR intră sub incidența GDPR?
Practic toate cele care conțin date personale: dosarul de personal, contractele, pontajele, cererile de concediu, certificatele medicale, fișele SSM. Datele de sănătate și CNP-ul sunt categorii care cer protecție suplimentară.
Se pot arhiva electronic documentele de personal?
Da, dacă se asigură integritatea, lizibilitatea și accesibilitatea pe toată durata termenului, plus posibilitatea de a le prezenta la cerere.
Ce amenzi riști dacă nu păstrezi documentele obligatorii?
Lipsa documentelor obligatorii la un control ITM se sancționează contravențional. Separat, prelucrarea neconformă a datelor personale (inclusiv păstrarea excesivă) poate atrage sancțiuni GDPR aplicate de ANSPDCP.
Pentru lista completă a documentelor care compun dosarul, vezi dosarul de personal al salariatului.
Cum ajută Workly
Problema reală nu e „unde ținem documentele“, ci cine urmărește termenele. Workly ține dosarul de personal digital, cu documentele criptate și organizate pe angajat — contracte, acte adiționale, cereri, certificate — și cu acces pe roluri, astfel încât datele sensibile să nu fie vizibile pentru cine nu are nevoie de ele.
Retenția este configurabilă pe categorii, cu purjare automată la expirarea termenului — exact ce cere GDPR — fără ca cineva să țină minte manual. Documentele cu dată de expirare (contracte, fișe de aptitudine, autorizații) sunt urmărite cu alerte înainte de termen, ca să nu afli că ceva a expirat după ce s-a întâmplat. Iar când un fost angajat cere o adeverință de vechime sau de venit, aceasta se generează din date consolidate, nu din reconstituirea manuală a unei arhive de hârtie.
Articol informativ, actualizat la data publicării. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală. Termenele de arhivare au fost recent modificate și se interpretează diferit — verifică întotdeauna situația concretă la sursa oficială (Legea 16/1996, Legea contabilității, Arhivele Naționale) sau consultă un specialist înainte de a distruge documente.